Ece începe pregătirile de nuntă singură, plină de entuziasm. Deși Gurbuz ar prefera să amâne cât mai mult, când șeful îl sună și îl avertizează să grăbească nunta, el nu are de ales. O ia pe Ece și o duce la Aziz, îi logodește, dar îl avertizează să nu o rănească în vreun fel.

Elif este devastată. Aziz nu o lasă să plece până nu îi plătește datoria tatălui ei. Disperată, Elif încearcă să-și găsească un loc de muncă, însă Aziz află că e pe cale să intre într-o situație periculoasă și, în secret, îi trimite de lucru acasă prin Feriha, fără ca ea să știe cine o ajută de fapt.

Între timp, Orhun nu vrea ca Afife să mai petreacă timp cu Sahra. Așa că Afife încearcă să o evite, spunând că are nevoie de odihnă. Hira o găsește pe Sahra așteptând lângă ușa bunicii sale, să fie aproape dacă o va chema. Atunci, Hira — care nu este de acord cu decizia lui Orhun — le propune să iasă împreună la o plimbare în parc.

Pentru prima dată în viață, Afife acceptă să mănânce un covrig de la un vânzător ambulant, la recomandarea nepoatei sale, încântată de gustul simplu. Gestul arată cât de mult se schimbă Afife în moduri neașteptate.

În acest timp, Orhun este la birou. Când o sună pe Hira și aude în fundal vocile celor două, se înfurie că nu a fost ascultat și merge imediat acolo. În timp ce discută cu Hira despre faptul că nu poate să o ierte pe mama lui și că nu vrea ca Sahra să aibă legătură cu ea, se întâmplă ceva care îi va schimba complet perspectiva.

Sahra îl vede, fuge spre el, dar o mașină se îndreaptă cu viteză spre ea. Afife vede ce e pe cale să se întâmple și, fără să stea pe gânduri, se aruncă și o salvează pe Sahra, fiind ea însăși rănită.

Afife este transportată de urgență la spital și medicii reușesc să o salveze. Orhun și Hira îi sunt profund recunoscători pentru că și-a riscat viața pentru a o salva pe fiica lor.

Când își revine, primul lucru pe care îl face Afife este să strige după nepoata ei, disperată să afle dacă e bine. Când o vede teafără, o îmbrățișează strâns, plângând și rostind rugăciuni de mulțumire.

Când Hira îi mulțumește, Afife răspunde simplu: “Îi eram datoare Sahrei cu asta.”

Orhun este profund tulburat. Vede cu ochii lui că mama lui s-a schimbat cu adevărat, atât de mult încât și-ar fi dat viața pentru nepoata ei. Este copleșit de durere și confuzie: de ce nu s-a schimbat mai devreme? De ce doar acum, când viața ei atârnă de un fir de păr? Și, dacă o iartă… cine mai plătește pentru tot ce le-a făcut?

Hira îl sfătuiește să facă o alegere: să trăiască toată viața copleșit de furie sau să o ierte pe mama lui și să se bucure, măcar acum, de dragostea pe care nu a avut-o niciodată.